sălbăticie ți-am furat izvoarele te-ai stafidit șerpuiesc prin carne învâltorate albii de sânge în dreptul inimii mi-am pus o roată de moară un ciobănesc mioritic la gură îmi latră și plânge

când ați ascultat ultima oară morarul povestind? stăteau țânțarii cu gura căscată de așa întâmplare grohotișuri de nori curgeau în clepsidre de calcar noaptea hoțește tulea creasta cu stelele-n spinare

se spânzurau păianjenii râzând pânze-n fereastră mirosea a urdă, a jintiță, a sloi și a bulz răscopt de poftă îi curgeau cerului marile ploi din gură în mine mirosea cum miroase mâncarea la mort

aliniați stăteau șoarecii gri să primească pomană mustăceau, îi auzeam dorind: ia-l, doamne, îndată! am dat cep butoiului cel mare cu vin din cel vechi în fiecare cotlon vărsând să înec lumea spurcată

moara a stat, a putrezit roata, băltește ochi vinul n-am reușit să îmbăt decât o broască și-un pește scot solzii tăioși unul câte unul cu palmele goale singur morarul nu mi-a dăruit nici un clește

m-a luat gârla umflată printre pietre mă poartă pe poduri sătenii arată afectați la mine cu mâna e duminică, e târg, vin gospodarii să vândă vite și, uite, bre, cineva a pierdut, păcatelor, una…