De câte ori să-ți spun că
mieii niciodată nu zboară
mai sus decât pântecele mamelor
oilor marsupiale ființe de nepăsare
de iarbă și alte plante amare de dulce

nu te mai saturi nu te mai

mi-e dor de bordeiul în care
vara ne alergam visele prin iarba
proaspăt ucisă luându-ne la întrecere
cu lupii și alte gâze ce nu își dădeau seama
de ce casa lor se mișcă prinsă în centrifuga
universului gol de sensuri și de noi

nu te mai saturi nu te mai

Plânge iar puiul de vultur
iar e îndemnat să crească mâncând
trebuie să fii ca părinții tăi să-i întreci
așa scoate-i ochiul și ai grijă să nu îl scapi
în iarba plină de parfumul vieții
nu ar mai sta nemișcat ar zâmbi

nu te mai saturi

A venit timpul să înveți să zbori

nu te mai