cu pleoapele închise
așa se vad umbrele umbrelor
când mersul pe întuneric
devine pretext negăsirii

reconstituim intrările
pe spații nedefinite
cu viteza sângelui repasăm
țesături labirintice, tuneluri
tălpile amintirilor
ca tălpile melcilor
ușile se trântesc
vârtejul luminii smulgându-ne
somnului

respirați, domnilor, respirați
deschideți ochii, vă rog,
uitați, masa, stiloul, hârtia
sângele dumneavoastră fecundat
a, doreați de fapt un avort
se poate, desigur
o umbră in minus
nimeni nu plânge