să plângi ce prostie să tai lacrimile cu un cuțit roșu să le tai subțire ca pătrunjelul pentru supă
apoi să săruți întunericul pe buze cu lăcomie să plouă să ningă în tine să sosească înghețul
și sufletul să-ți devină un țurțure de ger și zăpadă și inima să-ți plesnească în cuburi perfecte de gheață
și dumnezeu să spargă la colțuri aceste cuburi cu un ciocănel de fier minuscul
și-n aceste fărâme de gheață să ne zidim viețile eu și cu tine iubito
eu și cu tine cățeluși cu zgardă de zahăr nemernici triști și simpatici
nemuritori cu gloria-n lesă