din izvor de sânge sânge curge iar
fă ceea ce faci suflet renăscut
din oul găinii negre cu aripi de lemn
cu gheare din care cresc rădăcinile

a murit stăpânul lumii viitoare
în zadar pun nume pietrelor de râu
recunosc în mine amintiri bizare
din lucirea verde crudă-a mirtului

îndrăzneț de groaza cerurilor goale
slujitor umil sau sunt cerb gonind
ne întoarce iarba glezna către noi
într-o contopire palidă de lene

regina văduvă a florilor de șofran
strânge la piept un sceptru de crini
(amore more amore ore) zadarnic
iubești un zeu căruia nu te închini

cântece însoțitor în poiana norilor
îmbrăcat în zdrențe de țărână
amăgește muritorii să nu spună
că sunt fericiți înainte de-a muri

“tu-i neamu’ nevoii!”