Valuri reci au ascuns lumina-mi pală,
Sub gheața neagră, gândul mi-e închis.
Privirea-mi vie în ceață s-a schimbat
Și veșnica minciună din lanțuri a scăpat.

Și-mi bântuie gând rău ființa,
Ce sub povara ploii se apleacă
Și-mbrațișându-mi necredința
O îmbracă în cenușiu de viață seacă.
Și rătăcind prin lanuri de neghină,
Fugind de pasărea amară,
Mă simt friabilă și ludă.

Îmi văd minciuna, necredința
Râzând fals, mințind intruna
Mi-au ucis mintea sălbatic
Și mi-au înecat voința.



28 octombrie 2000