Că de iubit te-am iubit
așa cum ploaia tropotul
sau poate era doar calul
cel inorogul
înecat în potopuri
ce bătea apa cu copita
și valul de mal se stingea
în altfel de ude galopuri.

Dar tu ai murit ca toți morții
semănând singurătate,
o singurătate aparte,
o singurătate singură singură
ce înmugurește,
face boboc
și explodează un singuratec fruct roșu,
gros ca o țâță plină de lapte,
ca un măr,
ca o carte,
ca o gaură într-un suflet
de bătrân ca mine.