să schiaune noaptea, flămândă,
la poartă
beată, luna să se întindă pe gard
șapte cercuri, iar șapte
și din nou șapte ori șapte,
în fântâni
cu coapsele goale
să se legene apa,
vântul să muște, vampir,
din urechea luminii
demoni să pândească, ascunși,
cu ochi pofticioși
și limbi veninoase,
din șanț
să pot
la foc
să mestec pulberi în oală
și leacuri
buruieni de adus, buruieni de rămas,
buruieni de iubit
busuioc, spărturi smălțuite de vise
inmiresmată sulfină, răsărită în zori
pe brațele calde
înflorite între perne
să torn
praf
dintr-un ungher de fereastră
cu zâmbetul spart
cioburi de-aduceri aminte
iubitului meu să-i taie privirea
să mai pun
aripi de lăstun, fulgi de chirighiță
gheare de șopârlă
să-i întoarcă pașii degrabă
în prag
și-un colț de cearceaf
ud
sărat și fierbinte
să-l tragă înapoi, să vină la mine
să-l aprindă
să stea
de șapte ori și iar șapte
să vrea
să mă vrea