iubito,
ai pus iarăși lacăt pe intrarea grădinii de flori
acolo se furișau gîndurile mele
pe catalige din lemn parfumat
fluturii călare pe îngeri miopi
și singurul sărut
albastru
de ce m-ai uitat
tu nu vezi că dorm prin umbre de plopi
ca un călugăr speriat
mănînc furnici și melci vorbitori
de dragul tău
mă spăl cînd plouă cu păsări în zori
pe umerii mei singuri
tu nu auzi că mor uneori
înfășurat în frunze de vînt
eu visez doar
o primăvară
cu o mie de ascunzători
în părul tău
ades în părul tău
zboară flori