Acolo copilă
în pădurea bătrână
lumina de mladă
de verde-mi cânta
pe la ploi
In colÈ› de copac
sufletu-n găoace moi
răcoare cioplea
pe la sămânța
sădită în noi

Acum
femeie
îndrăznesc în copaci
înțelepciunea
mușcă de crengi
eu mușc buzele
și-mi zic apăsat
taci!

Apoi
femeie-copil
mai apuc un capăt de izvor
cu ațe în copilărie
Acolo
lângă pietrele-i de jucărie credeam
mă făceam când chip de piatră
când de apa vie

Și mi-e teamă
dragilor
să nu crape apa, piatra
anii mei
Buze de le pun
pe jos
nod fac în izvor
Mă aplec creangă
și sărut pietrele toate
singurele martore peste timp
a existenței
chipului meu
din copilărie