Îmi regăsesc puterea mea stângace
În scormoniri de întrebări gentile,
Într-un căuș de mângâieri abile
Și cred că pot zvâcniri să mă dezbrace.

Dar ce sunt eu, cel cu stârniri debile,
Ce-ar trebui să fiu și ce îmi place,
Cum s-ar putea un gând trufaș desface
Într-un torent de căutări subtile ?

Ce știu să fac, ca să mă vezi mai harnic,
Să pot privi un crin nefericit ?
Nu gândul meu aprins și-n frunze darnic,

Nici ochiul tău mereu neadormit,
Doar eu, cel laș, cel șubred, cel slugarnic,
Voi ști de-s viu sau dacă am murit.