e tarziu; nu mai stiu sa spun maine
gandacii mi-au umplut inima ranita
un singur gandac unul singur in plus
ma va scufunda printre ferige galbene

langa hoitul jivinelor putrezite aievea
de sub iarba aceasta cu miros de pacat
cineva a infipt in luna o statuie de inger
sau cerbul chemarii doarme rasturnat

sa nu cazi ingerasule peste oasele noastre
facea-te-ai praf si pulbere de gandaci
visez: trece un pitic prin miezul de paine
taraind dupa el seci casute de lemn

singurel singurel intreaba un sarpe
dar ii cade un dinte a ramas sasait
nu vames ipocrit doar floare de colt
am venit sa rup la mormantul granicerului

"in lanturi sa se traga apa sa se traga"
rasuna sageata din arcul dianei vibrez
ma trezesc ma iarta mare grohotis
c-am ingropat un vis in garofita ta