Într-un apus fac inventarul vieții :
Știu una două fapte-nverșunate,
Vreo trei dovezi de ură și păcate
Cu care-am smuls din rostul lor drumeții.

Mă rog să fiu iertat, dacă se poate,
Să mă dedau neprihănit blândeții,
Să decorez cu zâmbet cald pereții
Acestui trup trecut prin tot și toate.

Plătesc oricât în viață mi se cere,
Mă osândesc nemilostiv și dur
Sau dăruiesc iubirea-mi cu plăcere,

Ca zborul meu să prindă-n cer contur,
Căci poți plăti nu numai prin durere,
Dar și prin bine revărsat în jur.