Tu ești un clocot de mare
Când valuri, talazuri răcnesc.
Tu-mi ești și surâsul la care
Cei mulți se odihnesc.

Tu-mi ești orizontul din noapte
Și steaua ce pleacă încet.
Tu-mi ești și șoapta și cearta
Și ziua și noaptea, tu-mi ești.

Răsar peste câmpuri culori vestejite
Plânge și iarba sub pașii trecuți.
Tu-mi ești și plânsul și râsul în toate
Și toate mă întreabă ce sunt.

La capăt de mare târzie și rece
Mă plec să zâmbesc de un gând.
Repet neînțeles aceeași poveste:
Tu că ești, eu ce sunt?