in linistea serii te aud venind
pasii ce bad clipa si pamantul
o cismea traieste din apa tasnind
bancute in alb mangaie vantul

iubito tu nu mai vii, e seara tarziu
doar eu si cismeaua in parcul pustiu;
ganduri si stropi reflecta in jos
bancutele inecate de albul cel gros.

o frunza si-un univers in eternitate;
totul e doar un sir de asteptari neasteptate.