Regii Divini, Devașii sau Titanii
Se reântorc în trup dedat ființei.
Mahavantara stoarce neputinței
De-a se-nălța tipsia ei cu danii.

Maha-Pralaia, Yuga smulg credinței
Vigoarea unui crug plătind cu banii
Pierdutelor făpturi ce dorm cu anii
La adăpostul milei și-al căinței.

Pe drumul înapoi un rost îmbie
La întruparea zborului ce-l am.
Cum aș putea, o cosmică solie

S-o împlinesc în veghea unui ram ?
Întoarcerea sublim ar fi să fie
Redobândirea coastei lui Adam.