pășesc pe frunze de nufăr
cocoșat lasciv ca o salcie adăpostind bufnița
înscrisă-n cod genetic îți înalți palmele la ochi
delirul peștilor îndrăgostiți mușcând ostrovul

e un șenal astral acesta
sânii îți vibrează ca două motoare supersonice
eu sunt acrobatul triplu înșurubat între brațele
deltei-femelă simetrice ca un trapez isoscel

ai păstrat același obicei
îmi vorbești întuneric șoptit în dreptul inimii
cu o ureche lipită de răsăritul plexului solar
cu cealaltă lipită de amurgul saltului mortal

evoci duminicile copilăriei
când ne feream privirilor printre gheață și paie
tremurai tremuram făceam febră sărutându-ne
ghețăria lumea duminica se surpau învelindu-ne

un ochi roșu unul albastru
stai în intersecție dirijând cu girofarul soarele
ce alegi întrebi intransigentă viața sau poezia
mie încă îmi mai tremură inima și picioarele

îți aduceam un coș cu ouă
l-am scăpat printre combinații la bară la paralele
tu îmi săruți cicatricea brațelor căpătată la inele
ai început tu multe îmi spui de efect este ieșirea