Îmi aruncasem pe umăr cămașa neschimbată
de ani de zile
Și pornisem agale în căutarea nimănui.
Tu te împiedicai în șiruri desperecheate de gânduri
și sărutări,
Încercând sa ții pasul cu mine.
Pierdusem o șuvița din amintirea părului tău și rătăceam în căutarea ei.
Picioarele tăcuseră de ceva vreme, drumul urca
tot mai mult,
Și m-așezai pe o bucată de piatră să te privesc.
Obosisei,și gâfâind, iți mușcai buza inferioară
până la sângerare.
Mi-ar fi plăcut să-ți ling eu rana, îmi spuneam...
"Va ploua!"...Cuvintele tale căzură rar și apăsat
peste gândurile mele ostenite.

"De ce ai plecat? Eram jos, cu tine."