Păsările au plonjat
în desișul de apă
Timpul mi-a deșirat armura
până la ultimul solz

"Cu primul a fost mai ușor -
îmi șuieră domnul Timp
travestit în vulpe polară,
i-au mers fulgii lui de solz,
nu s-a împotrivit

Cu ăsta la urmă
o să intru în primăvară,
te pomenești c-o fi
vreun glonț întârziat"

"Dragostea să-și lase
armura jos"
cânta o sirenă la samisen

Domnul Timp își adusese
foarfeci și aplica tehnici de kung-fu,
tăia în stânga și-n dreapta -
iarba, bineînțeles

"Ultimul solz
e un regat
zidită-i fata de-mpărat" -
sirena aruncase samisenul în paharul cu vin
din care domnul Timp își băuse mințile:
a plecat chiuind,
călărind ghețurile,
la vânătoare de vulpi...

Târziu, când ultimul tren
a intrat în oraș,
ți-ai aprins lanterna și m-ai avertizat:

"Am o armură,
tu ești singurul ei solz"

Timpul își îngrămădise vulpile
foarte aproape,
sub cămașa mea