Pe un continent al fiintelor singuratice,
intr-un oras al privirilor pustii,
intr-o padure a tendintelor nerezolvate de acuplare
se plimba multi muritori
printre care cel dintai sunt eu


Si secundele-mi picura nu intr-o clepsidra
ci in acelasi loc unde zac
si dorintele neimplinite ale yang-ului meu
de a-si intalni yin-ul
sau invers, ce mai conteaza


Copilul din mine sufera de methempsihoza,
batrana din mine s-a nascut demult
si acum ma omoara cu atata intelepciune
iar femeia mi se usuca de dorul complementaritatii


O, Doamne, apuca-te sa faci lumea de la inceput
Nu spun ca e vina Ta, desi nu mi-e frica de blasfemie
si nici nu ma mai intreb de ce,
daca Tu esti perfect,
sunt atat de multe lucruri gresite intr-asta?


Da, secundele imi picura nu intr-o clepsidra
ci intr-acelasi loc unde apune rabdarea
unde sperantele se duc sa moara una cate una…
Asa ca, Doamne, nu ma mai face sa astept:
la prea multi dintre noi ne e dor
de multiplicitatea lumii de dincolo…