agentul emoției mele trișa
căuta ceva pentru epiderma pietrelor
uneori se oprea
mă privea ca pe o bicicletă astrală
cu videoconferință
cu jurnal de bord
își potrivea zâmbetul
protocolar
îmi povestea despre incestul florilor
despre cireșele acelea amare
tentante
prin care învățasem să merg cu ochii închiși
aștepta să mă treacă vreo furtună
sau cel puțin vreo ploaie agasantă
rujată ostentativ
tatuându-și aripile din mers
cu scene din măcelul viselor mele de hotar
demonstrându-și gleznele pline de melci
uriași agresivi
să li se închine ierburile până la cer
să

tăceam
ruină resemnată
într-un sânge revoluționar

30.07.04