cuprindeam
vise
crescute în palme
ca în rana
unui gând turbat

lăsam
să se vadă
umerii scoși
ai ușilor deschise larg
vederii

plângeam
de bucurie
chipul
șters
în lacrima stelelor

iubeam nebunește
o singură ramură
plecată cu sorcova
în același
cer