îți vorbeam despre o simplitate a zeilor
un fel de dimineți de struguri în care timpul
rămâne pitic desculț de pretenții
o întârziată lumină pe ochii nopților
te luam de mâna cea fără de gesturi
tăcută și albă ca ninsoarea pe care niciodată
n-am înțeles-o hai și cerul e rotund
și acolo fluturii au întrebari pe aripi
să trecem prin toate aceste inele
să ne desprindem de-nchipuitele păsări
să ne decupăm poteci de-a înaltul
să trecem de toate aceste poteci
să ne desprindem de-nchipuitele inele
să decupăm păsări de-a înaltul
să trecem de toate aceste păsări
să ne desprindem de-nchipuitele poteci
să decupăm inele de-a înaltul...


îți vorbeam despre o simplitate a zeilor
în timp ce zăpada-mi urca șerpoaică spre genunchi