Ai grijă, să stropești
din când în când
petalele de trandafir
uscate
cu lacrimile transparente
ale durerii!
Iubiri strivite
de îndoială,
zbârcite de singurătate
sfidează gerul.
Poartă-n suflet povara
zilelor însorite
la malul mării
și suspină
după desfrâul exuberant
al tinereții.
Mari catedrale sufletești
cutremurate de emoții
tânjesc acum
stinghere
o cupă de tandrețe.

In galeriile tăinuite ale inimilor,
auzi
murmurul stropilor,
ce se preling tăcuți
din ochii nesecați ai dorului.
Maeștrii anonimi ai timpului,
cioplesc
cu dalta și ciocanul nostalgiilor
florile nemuritoare ale sufletelor.

Si-n paginile îngălbenite
ale ierbarelor,
trimit mesaje celor uniți
cu lanțurile jurămintelor:
"Ucisă a fost
moartea iubirilor!"