N-am căzut din neant
ghemuit în cochilia de carne,
mi-am așezat atent carnea sub piele.
Ca să aud și alte voci, ale acelora de dinafara cochiliei,
am vorbit puțin cu cine n-aș fi crezut
că-l pot numi chiar eu.

Să pleci mai repede din Niadora, fără să înoți
și fără să-ți iasa din cînd în cînd din gură
rămășițele de rîme și de insecte subpămîntene.

Să pleci mai repede din Niadora și să nu te tot întrebi
unde ai mai văzut acele creste de cocoș,
pline cu pămînt pe dinăuntru.

Eu am să fac între timp mișcările cele mai lente
ca să nu se năpustească asupra mea
toate vietățile cărora
li s-au tăiat limbile și vîrfurile degetelor.