ploua la răspântii
prin mine
și cerul se umplea de plâns
cu norii înfășurați
de gâtul orașelor

te strigam în somn
pe numele vechi
dinainte
să nu-ți desprindă ielele
sufletul de carne
și să-l vândă
necredinței
ce-n sânge ți-adoarme...

ploua disperat
prin gândul flâmând
caii de mare
veneau pe rând
să mă înhame la neuitare...

sub vela de-albastru
legați de catarg
ard îngerii rătăciți
de-a pururi în larg

- vezi cerul?
strigai
soarele va răsări
de cealaltă parte a planetei
și pentru tine...