aici,
nimic nu mai este
dupa chipul si asemanarea ta
aici
intre peretii mei
sint doar eu
si o plantatie de umbre
care-mi cer mereu ajutorul
iar eu alerg in intampinarea lor.

dune de nisip au crescut pe strazile orasului
iar eu as vrea sa-l rastorn
cu capul in jos zilnic
nisipul scurgandu-se
mi-ar vorbi despre zambetul tau.

te rog
nu te intoarce din drum
cantecul noptii mele cheama spre moarte
cheama spre umbra
cantecul meu e si al nisipului
al copacilor pietrificati de uimire
semafoarele bocesc toate in unde verzi
dar uscate

aici
vietuiesc cu gandul la viata
plang cu gandul la ras
ascult un difuzor stors de muzici
aici
printre umbre si absente
sint doar eu
semnandu-ma
iadul meu prin lipsa ta
si azi
si mereu.