Prea fericit acel ce nu se duce
La sfatul celor care frâng visarea,
Ci își găsește placul și-alinarea
În Legea Fiului suit pe cruce.

El e ca pomul străjuind urcarea
Și dăruind din roade-n veri năuce,
Dar chipul calp, râvnind ca să apuce
Rămâne pleavă-n vânt surpându-și zarea

El nu-și ridică fruntea, sumbră faptă,
La judecata robilor smeriți,
Nu-și caută temeiul, nu așteaptă

Mâna scăpând pe cei nefericiți.
Doar Domnul stăpânește calea dreaptă,
Iertând pe buni, mustrând pe osândiți.



11 august 2004