auzi...au început toți să-ți vorbească despre clinchetul clopoțeilor-
stacojiul era singura culoare rămasă în viață-
remix de sentimente asudate
multicolore se prăfuiau la creștetul utilitarismului
visând la charmul vinețiu al buzelor tale îngemănate
între clinchetul arămiu prin scurgerea stacojiului
până la completa negare și acorduri subliminale
eliberate din vioara spartă în momentul furiei înecate,
câte un pic...stropii îți drenau venele - până la nimic
te așezai în mijlocul străzii cerșindu-ți glasul,
nimeni nu-ți auzea vioara spartă...
montai kilowați în cadrul ferestrelor mestecate expulzate
din gura bolnavă, beetlejuice ne devenise mentor
îmbarcându-ne la corăbii spirituale asupream insule
prin Caraibe și rezonam în mințile proaspete,
uitați de vioară vă vindem tablete cu trip-uri personalizate-
doi lei legătura-plecam, în urma caravanelor purtându-ne valuri
de oase peste nisipuri încinse avem sclavi pentru roțile lumii
împinge...strigam...biciuiam trupuri flamânde
împinge...șoptea tremurat
clinchetul clopoțeilor