Se știe că nu i-au plăcut niciodată diminețile devreme
se știe că am purtat-o la gât ca pe un pandantiv
așteptând să îi crească într-o bună zi brațe de fluviu
să mă dea pe spate amintindu-mi de Pădurea Albastră
(în seara asta nimic nu poate fi negru)
Se știe că vom scrie după dictare, ca la prima teză
se dă un triunghi isoscel ABC cu laturile parțial definite
se cere să se definească locul geometric
al tuturor viselor compatibile cu ele însele
Se dau două puncte știute mai puțin
(aici intervine o profesoară foarte populară)
care știe să definească infinitivul într-o matematică a umbrelor
aș putea sa o definesc ca pe o condiție necesară și suficientă
aș putea să o strig pe nume și să ămi răspundă
numai sâmbata la amiază.
Se știe că nu am ales niciodată calea cea mai scurtă dintre două puncte
de aceea acum drumurile nu mai au decât intersecții la stânga
semnele de circulație devin de bună purtare
iar eu îmi adun de pe jos cartea de geografie

Știi, groapa aceea a Marianelor nu e destul de adâncă
Încep sa mă simt cam singur
săpăm?