un copil
dimineața
udă flori banale
în banala grădină a casei mele banale
ridică privirea odată cu galbenul soarelui banal
o zi banală îi mîngîie creștetul
cu mîna ei aspră banală
să fii cuminte azi copil al dimineții
el surîde incomodat de vorbele care nu pot să îi iasă din gură
să fii cuminte auzi
dă din cap pășind pe verdele banal un pic mai încolo
știe că sînt cuvinte care nu le va putea spune niciodată
ar deveni teribil de banale precum conturul casei pe albastrul banal al cerului
în banala grădină a casei mele banale
udă flori banale
dimineața
un copil