Fac exerciții de aprins libertatea
Suflând în ideea de independență și de dragoste,
Să iubești ca zeii cei greci prin podgori și păduri,
Să iubești ca lumina ochilor luna răspândită,
Să-ți fie rușine de cocleala tălpii pe care-o petreci,
Să-ți fie rușine de rufele obosite dar răsfățate,
Să crezi în linia orizontului deschis peste mare,
Să crezi în măsura pasului apăsat,
Mă gândesc de tânăr la prea dinesciana biserică dintre picioare,
Mă gândesc la boul Mich al lui Villon damnat,
Să curgă vinul, berea în pahare, răcoare înadins,
Să curgă sânge roșu festivale de lacrimă-n surâs,
Un exercițiu clar ca bună ziua, pe termen mult uitat,
Un exercițiu în care bărbatul și femeia au liber de păcat,
Mă plimbă timpul jupuit de solzii berzei cu șapcă,
Mă plimbă din rai până-n iadul care mă așteaptă,
Am murit, am înviat, e dimineață cu stele și opale.