Larva gândului meu se zbate într-o rimă.
Zâna n-o atinge cu bagheta-i să respire.
Eu doar exist melodramatic într-un doar.
Simt cum zbier tăcut în cămăruța goală
Lângă nebunia ce zace dezbrăcată pe masă.

Înțelegi cum zgâriu foaia albă cu penița fără cerneală?
Înțelegi că noaptea, luna nu-mi mai e ideală?
Înțelegi tristul ce mă îmbracă frivol cu scoarță de singur?
Urletul mi-e fără ecou, fără aer și fără erou.
Taci, nu-mi mai explica ce-nseamnă "fără"!
Explică-mi povestea cu bine și rău,
E ușoară și clară!
Ce trebuie să aleg între scrum și țigară?
Ce trebuie să aleg între băutură și beție?
E doar "eu" un substitut pentru "tu"?
E doar "sclavă" substitut pentru "iubire"?
Sau "dragostea" e doar substitut pentru "egoism"?
Tremur de frig, mi-e frig de vară,
Mi-e ger de iubire, mi-e lacrima amară
Mi-e rimă fără sens, mi-e poezie goală...
Mi-e dor de "tu"-ul din enunțul meu
Mi-e dor de "tu"-ul din enunțul tău...
Mi-e dor să mă îmbrac în îmbrățișarea ta...
Mi-e prea liniște-n singurătatea mea...

Dar, nu mai știu nimic...
Acum, înțelegi cum zgâriu foaia albă cu penița fără cerneală?