Bi-Vela MAre rupta de catarg

el era un personaj fara maini care insa scria,
intindea pe foaie o femeie dezvelita de ideea
de papagal impaiat trecand peste dealuri zburand
peste umeri si peste camprui in cioc cu ceva mai mult sau mai putin dintr-un caine frumos re-
frumos accelerand cu peste 120 d ekm/h inspre ea apoi inspre
mine lunecos pe asfaltul ud din care se ridica fum si
pe urma ploaia


Apoi i-am zis:
“-Amice! gura ta nu are buze si dintii
tai galbeni si lungi bajbaie norii, privirea femeii prin mine
s-a ascuns in ochii ei sarindu-i in brate…”
eu m-am gandit atunci la
un papagal impaiat


intr-adevar din somnul ei pietrificat n-am mai
dezlusit dintre oamenii-gloante si strazile
impestritate de flacari lesin te-am lasat pe coama
lacului incercuita de venin ca o barca
de salvare in care suna clopotele pentru cina:
(“Trageti in port/ Trageti-o la port! „)
scufundate-n mal plescaiau infundat ca un orgasm
politic mort in genera(l) si in specia(l) dar nu-mi mai vorbi azi
despre mitologia de tabla care trece
pe sinele incinse din statie



M-au tarat de maini in port ca un gand cocosat
catre groapa comuna de pe coama lacului ma uitam la cerul
care ma stransese-n port m-au tras in port
de maini si i-am injurat de ma-sa si de mortii lor
si le-am trimis priori-post gloantele inapoi scuipandu-le cu
sange dar dintre tipete si hulituri
le recapitulam mitologie si-i invatam sa…



continua viata intr-o silueta infra-
rosie de vin tulbure cu ocazia prelevarii de organe de sticla din
corpul celor imbranciti de pe ultimele scari cu piciorul
spre un pantof de lac din care aseara ieseau
rame si se trageau de maini catre capul tau ca niste
odgoane telegraf prin care femeia iti trimite
papusi infasate in felicitari cu amorasi lumea s-a
blocat pe dos tocmai cand indivizi supra-e-stimabili isi trec
scheletele unul altuia pe sub streanguri drum
cosmic catre gaura neagra


Mi-a zis: „Amice!” i-am zis: „Jack Daniels!” si de atunci
m-a dus in spate ere memorate gandul meu m-a aruncat
in groapa si-a trecut secretul vietii vesnice peste mine
in craniul meu ciugulit de ciori isi faceau de cap
ramele ca-ntr-un montagne-russe
si in-divizi treceau pe-acolo purtandu-si bortosi
mastile sub streanguri


pregateste-te de intoarcere ca un corb catre malul
intesat de trupuri galbene seara s-a atarnat de catarg cu o
strangere din dinti si soarele s-a tras in teapa in vela mare
va cadea in 5 minute cronometrat de comunitatea de serpi
pasnici cu tunici roz…domnisoara stia sa mangaie pe…
cu niste gesturi fara sa clatine barca in care am
incendiat niste pene in larg


in barca erau 3 si un sfert si peste 100 de ani
nici unul nu mai traia evident cu gura ele cautau soarele
sa-l soarba dizolvat in doze ca un calmant dar fiecare
s-a apropiat putin cautand-o el tacea pe puntea de os
linistea din chaise-longue striga dupa alte serii de
perfuzii


„de ce n-am umerii si corpul tau de sare
sa pot vasli cu coase pe urme si pe mare” el a fost doar un personaj fara maini lungit nejustificat intre
birou si becul de 100W avea sa se arda si sa cada curentat
catargul, vela si noaptea polara din poala ta
in mine s-a inchis stupidul cimitir cu migratori
de primavara


in urechea aruncata in noroi afara se-auzeau ca la patefon
stiri despre cocktail-uri molotov si mort-iere
„de ce n-am umerii si coprul tau de sare
sa pot vasli cu coase pe urme si pe mare”.



Nota autorului: poezia a fost scrisa in colaborare cu colegul meu Gabriel Florin Ivanescu in aprilie 2001