al Psalmului 5

Veghez sfiala orei dimineața,
Râvnind să-nalț umil o rugăciune,
Dar spaima clipei mute mă supune,
Poveri în trup îmi săgetează viața.

Doamne, îndreaptă-mi calea, să-mpreune
Mâinile mele ce-au uitat dulceața.
Celui puternic să-i așterni povața.
Topește-i ura din rostiri nebune.

Atinge-l ca pe-un fur de lună plină
Și îi smerește graiul de-nceput,
Ca să-l primești de-a dreapta fără vină.

Dă celui blând un veșnicit sărut
Și adu-mi, Doamne, mirul tău la cină,
Să mă-nvelească taina, ca un scut.