îmi beau yerba maté încet
atît de încet îmi plouă amintirile
partea aceea de suflet
unde n-am mai avut bani
pentru încă o ipocrizie
pentru o manta de poet mai acătării
pentru cel din urmă drum înainte de marea zăpadă
plouă peste mîinile acestea cu care mîngîi atît de rar
altceva decît mînerul bătrînului excalibur
plouă picături mari
din stupina adormită a cerului
peste platoșa mea cu blazoane și spini de oțel
plouă ca într-un film irlandez
din timpul războiului care nu se mai sfîrșește plouă
ca și cum cerul s-ar deshidrata în lacrimi de îngeri amorfi
peste pleoapele frunzelor de castan plouă
un menuet inconștient o adolescență tardivă
peste corzile de fum
peste gîtul chitărilor mele
plouă abisal în această clepsidră
alunec spre același inconfundabil trecut

plouă încet ireversibil albastru
înfiorînd chipul răsfrînt al cerului
în urma pașilor mei
plouă



Madredeus – Minueto