Gândurile se mai arcuiesc peste noapte
iar zborul de flăcări mai
lunecă prin inefabile spatii.
Mai sunt, încă, cu turma de oameni,
aplecat peste huma pierdută-n
ninsoare de muguri.
Astept clipa când lumina se va îngrămădi
peste umbre,
Voi fi inocent
în bratele sale
si am să mă fac vinovat de tot ce-n
spatiul meu nu s-a făcut minune.
E timpul să întâmpin aurora.