Stau ascuns intr-un colț tainic
al sufletului meu și privesc
alunecarea-ți dureroasa printre degetele-mi
prea slabe sa te cuprindă.

Noaptea greieri-mi plâng
sub ploaia de stele
din causul palmelor
ce nu ma mai alintă.

Despletindu-ți părul greu,
sub povara răsuflării mele,
tot răul a nins peste noi
gonindu-mi Copilul.

Iar tu, fremătând,m-ai privit
jucăuș printre gene sărate,
hipnotic,oferindu-mi in dar
merele verzi ale sănilor tăi
și SPERANÞA!

Doamna Mea...mereu FEMEIA.