am parasit cerul
pravalindu-ma in valurile noptii
undeva clovnul a amutit
in spatele cortinei
in spatele gandului asteapta

firul pe care-l urmez
nu mai duce la tine
singurul lui sens
e greutatea drumului pe care-l pipai
necunoscutul pe care-l intrevad

casele stau stranse una in alta
sub un singur acoperis
fara usi
fara ferestre
m-au lasat prada inchisorii din strada
cuvantului zugravit pe pereti

pamantul vrea sa ma imbratiseze
tandrete fara tine
intr-o noapte
cand clovnul a zambit unei sali goale.