Ce zâmbet
Fatal
Avea
De dimineață
Podeaua palmei
Unde
M-am trezit
Și ce absurd
Râdeau
Oglinzile
Lichide…
Nu pot,
Nu pot
Să uit,
Nu vreau
Să cred.
Atunci
Tu
Mi-ai zâmbit
Nedeslușit
ÃŽn clipa
Cea mai grea.
Milă?
DispreÈ›?
Otravă?


Am în mine
Numai zâmbete
Înfipte-adânc
ÃŽn uimirea mea;
Se scurg
ÃŽncet,
Foarte încet
Prin sunetul
Dorinței
Și eu mă scurg
ÃŽncet,
Foarte încet
Cu ele
ÃŽn lacul
Metalic
Demult
Uitat.

Acolo,
Mereu acolo,
Lângă lac,
Mă părăsesc
Iluziile
Acolo
Se naște
Și moare
ÃŽntunericului;
Acolo
Rup
Un rictus
Din veninul
Meu
Cutremurat
Și aștept
Zâmbetul tău
De dimineață.