Vifor năpraznic urlă prin artere,
Sădind în noi răceală ca de gheață.
Cred că sunt demn și am ieșit din ceață,
Tânjind etern spre clipa de plăcere.

Sterilă umbră, pofta mea de viață
Îmi sfredelește trupul în durere.
Grețos tain de spaimă și de fiere
Se varsă-n glod, pătând o dimineață.

Cadavru viu, răsucitor de caier,
Vechi somnambul sorbind lunatic vin,
Sugrum tăcut arcadele de aer,

Neliniștea cu rostul ei deplin.
Sub arcul frunții ferecat în vaier,
Nu-i nici un colț de taină și senin.