las o umbră să mă destrame să mă destrame
în locul tău
vino am pașii lungi prin firele de păr
îmi totuși strâng sub mine pleoape de duminici
ochiului nu
nu te mai am
începeam tăcerile știu tăcerile cu rame de argint
cusute unele de altele
inutile ipostaze de grație
la dreapta sărutului visam te visam toată
țineai sub sânul stâng țărmurile
desprinderea
fugi acum mai am de înființat duminici
roșu auriu verde toamnă
nu fie încă alb pe alb îți voi plânge
mai sunt tristeți le las
sub scoarța poemelor
mă găsești pe aceeași hartă iubito
lingându-mi rănile os pe os
nu mai vii te voi muri simplu pasăre
încă