Au plecat plesnind din aripi păsările migratoare
Din căsuța părintească, la metroul din Paris
Numai tu iubito nu vrei să răspunzi la provocare
Și stai singură în casă, și mobilul l-ai închis.

Toamna asta e ca tine cu gentuță șic din piele
Iar la gât purtând cheiță ca pe-un fel de talisman
Și cu degete grăbite, toate pline de inele
Scoți dolarii de la mine, ca bobii de pe cocean.

Precum seara pe șosele când orbecăiam în ceață
Sunau unii din claxoane observând cum ne iubim
Pe grămezi de frunze moarte, te plângeai că îți îngheață
Spatele și poponețul, dar nu vrei să ne grăbim.

Zile albe...zile negre...în spital e plictiseală
Și penicilina doare, plâng când mă micționez
De-aceea te sun iubito, să îți spun că nu-i răceală
Adu-mi banii pentru doctor altfel n-apuc să votez.