într-o bună zi vom reveni de unde am plecat
poate mâine poate într-o alta care nu are încă nume
dincolo de zidul transparent al închipuirilor
vom inventa instantanee pentru sentimente absente
ne vom mira în fața puterii de convingere a timpului
căci au dispărut toate zâmbetele din vocile noastre
nu ne mai întrupăm în tot mai îndepărtata realitate
cât de simplu era odată să spui nu!

atunci ochii noștri nu vor mai fi
porțile prin care călătorești în imaginar
spre centrul unei impresii calme
spre acasă
reducând distanța la un singur gând
călător cu viteza depărtării dintre tine si tine
oglindit în ceilalți

atunci mâinile noastre nu vor mai fi
rădăcini crude pulsând sub tâmpla netedă a visului
vom fi nepăsători vom urca trepte fără întoarcere
secundele nu vor privi în urmă

atunci sufletul nostru va deveni
o scoică respirând pe marginea unui ocean anonim
se va pierde sub soarele de noiembrie zemos și gri
nu îi va ajunge jumătatea de mormânt nisipos
o va dori și pe cealaltă
și se va râde în față homeric
din ce spectacol face parte această replică?

în lipsa perspectivei
căutările vor fi ca de obicei zadarnice
cineva va scrie despre arta iubirilor imaginare
eu voi scrie despre arta de a te preface învins
și când ai câștigat