șoimii au intotdeauna ceva de spus.
uneori vorbesc cu ghearele
dar cel mai adesea
cu aripile.
graiul lor e dăltuit in limbile vântului
unde-și compun in fiece
eternitate a clipei
odele libertății.

șoimii au fără doar și poate ceva de spus.
și uneori ii auzim,
atunci când urechile noastre, jurăminte-ale tăcerii,
vorbesc.