Spre culmea înălțimilor

Cu viața izvoarelor,
Setea flămândă îmi astâmpăr,
Când beau, din căușul palmelor tale.
Pierduți, în hora florilor de câmp multicolore,
Printre cântăreți zburători
Și păsări călătoare.
Pașii mei, pe înguste cărări șerpuite,
Sunt mai ușori, sunt mai tineri,
Alături de tine, iubite.

Mă hrănesc, cu zmeura sărutului
Furat, de pe buzele tale
Senzual de cărnoase,
Mă apăr, de soarele usturător,
Cu umbra, pieptului tău
Neobosit ocrotitor.
Lacrimile frunții tale fierbinți
Îmi răcoresc, obrajii bronzați
Și-mi mușcă ochii iubitori,
Căci vor să te simt, nu să te deochi.

Strig nebună, de fericire,
Spre ecouri îndepărtate.
Cu mâinile, pe albastrul cerului.
Cu vântul, în pletele clipelor.
Cu tine, în jurul gâtului.
Iar în trandafirul inimii,
Cu nectarul iubirii,
Cine mă poate împiedica,
Spre culmea înălțimilor ?
23 – 10 – 2004