Oameni în mișcare browniană-n burgul monoton
Lăcrimând la câmpuri elizee
fără frontiere, dar cu maci beton. Și albăstrele verzi. Ca la Paris
Gume de mestecat, prinse de câlcâie și matur
visând un somn cu vise full-color, se-arată-n tur.
Puștimea enteruiește birjărește,
Bieții biți nu se mai scurg, s-a-nfundat rețeaua, ba p-a mă-tii
Se insertează Net-ul în retur.
A căzut, bă, magistrala iuropeană. Pagubă colaterală.
‘n cot mă doare. Nici acolo. Doamne feri!
Bătrânica de o șchioapă, mai scurtă de-un picior, vinde crizanteme-n față la Lloyd.
Leoaica încă-i mai alăptează pe cei doi R
Prăvăliți în iedera stelară. Beți-nebeți, ei tot mai sug. Promoțional.
Deținuți cu minți de fată mare
Caută aur în Pasaj. Pe zile scurte. Și pe bani. La Opera de Stat.
Filați de polițiști. Triștii câini comunitari
Amușinează totul. Ba și urinează la Mc’Donald’s în bascheți.
Sticleții-s ochiul magic prins în plase, orbi la „dă și mie mia“,
Doar el, Romică, zis și Adolf, de la mustața-i mică,
Se face bâlci pentru turiști, cu buzunarul plin de ceasuri.
Iată, trece și primarul. Incognito. E-o părere.
Cerșetorii migratori, cu greva-n piept, în cor îi cer câte-o casă.
El e-guvernează. Încet-încet
Soarele apune cu mâinile pe piept. Circul burgului
Se pierde-n mugurul vieții fără de noapte.
Ș-a trecut în șa încă o zi. E noapte, pa!
Totală-i umbra. Ba.