Cu trupul lui, gingaș și fin
înălțător se-nalță-un crin.
Roua pe frunze curge lin
și încă mai așteaptă.

Dar într-o zi timpul venise
când, cupa se deschise.
Era frumos cum numa-n vise
o floare ți se-arată.

Petala e splendoare,
mireasma-mbătătoare,
dar vremea-i trecătoare.
Pândește ofilirea…