Aceeași cupolă sură de cer.
Mă aflu la doi metri
deasupra miezului nopții
jucându-mă cu misterele sorții,
acum mai mică și iluminată
de fulgi uriași, dar rari,
ce dispar fara urmă
cand ating undele intunecate ale morții.
Mi-am privit picioarele
și am văzut varfurile lor
peste muchia timpului.

Am rămas acolo multă vreme,
înainte să pășesc indărăt.