dacă aș scrie despre dragoste
ar fi ca și cum aș răsturna cutia de ness
peste șiragul de furnici care caută zahărul
în această zi incalificabil de ploioasă
ar apărea un fenomen global de confuzie
între originea și efectul gesturilor mele
asemănător celui de seră
care oricum nu ne interesează
pentru că nu avem rude la tokyo și nici nu l-am citit pe fukuyama
deci despre dragoste nu voi scrie deși am o slăbiciune ciudată pentru ea
un fel de datorie neplătită față de mine însumi
pe care mi-o amintesc în astfel de zile imposibile
cînd ploaia pare un dicteu automat
într-o încercare poetică a plictisului
pînă și romantismul pianului
devine o tentativă patetică
de resuscitare a unei mumii egiptene
uitate în nisipul văii regilor
dar desigur acesta va rămîne micul nostru secret
pentru că artistic vorbind nu are sens
nu se poate concepe să nu scrii despre dragoste
după cum nu mai poți salva nimic din risipa aceea de ness
fără să te gîndești la furnicile care oricum
căutau ca și tine aceeași cutie de zahăr